El Peñón de Ifach. Drumeție deasupra pescărușilor (Apr 2021)
El Peñón de Ifach (Penyal d'Ifach, în valenciană) este cel mai mic parc natural din Spania, și cu siguranță unul din cele mai mici din Europa. Pe o suprafață de doar 45 de hectare, acesta cuprinde o stâncă ce se ridică abrupt din mare și ajunge la o înălțime de 332 m.
Parcul natural e un paradis al florei și faunei. În ciuda dimensiunilor mici, acesta adăpostește peste 300 de specii de plante și animale.
Noi suntem în Gandia de ceva timp și trăim din plin o frumoasă experiență Valenciană. Acum câteva săptămâni am făcut prima drumeție pe malul mării, și am fost impresionați de traseul spre peștera Cova Tallada. Săptămâna trecută am explorat trei golfuri superbe, albastre și faleza înaltă, stâncoasă, care le unea.
Azi am decis să ne aventurăm mai la sud un pic, și să explorăm o stâncă înaltă, înconjurată de apă din trei părți, aflată la marginea orașului Calpe. Așa că ne-am pornit spre El Peñón de Ifach.
O lună mai târziu, vom reface acest traseu spectaculos împreună cu frații noștri mai mici. Povestea conține poze din ambele ture.
Detalii Tehnice
Traseul este dus - întors. Pornim de la baza stâncii, trecem prin tunel, mergem până la punctul de belvedere cel mai îndepărtat, apoi revenim, urcăm pe vârf și coborâm înapoi prin tunel.
Parcare: aici
Traseu: Parcare - Tunel - Punct Belvedere Carabiners - Vârf - Tunel - Parcare.
Marcaj: Punct Roșu
Lungime: 5,5km
Dif. nivel: 443m
Durată: 2h 45m
Surse apă: Nu sunt
Tracking: AllTrails
La acest link găsiți informații, iar aici se poate face rezervarea.
Traseul
După o oră relaxantă de condus pe autostradă și un pic pe drumuri locale, după un deal și după o curbă, tragem pe dreapta să ne uităm mai bine la ce tocmai a apărut în față ochilor noștri.
Jos în vale, iese din mare o piatră gigantică. La picioarele ei, blocurile înalte din Calpe sunt ca niște miniaturi.
El Peñón de Ifach ne-a cucerit la prima vedere.
Găsim entuziasmați un loc de parcare, și pornim pe traseu.
La început urcăm domol în zig-zag pe sub crengi, pe o potecă pavată cu pietre, și însoțită de o balustrădă de lemn.
Treptat, urcușul devine mai serios, iar cu cât ne apropiem de stâncă priveliștile devin tot mai frumoase.
Spre NE vedem marea albastră până la Moraira. Iar spre V vedem blocurile orașului Calpe, iar dincolo de ele Masivul Sierra D'Olta. Începutul e promițător.
La un moment dat, traseul trece prin munte, printr-un tunel destul de lung.
La ieșirea din tunel găsim un balcon de unde putem admira din nou marea albastră și plaja nordică a orașului Calpe. Peisajul e superb, cu atât mai mult cu cât realizăm că suntem deasupra pescărușilor.
Vorbind de pescăruși, nu cred că am mai văzut vreodată atât de mulți. Oriunde te uiți, vezi pescăruși. Sunt la ei acasă și nu sunt intimidați de oameni. Așa că avem ocazia admirăm câțiva de la o distanță foarte mică.
De la tunel mergem cam pe curbă de nivel până în locul unde traseul se separă. O cărare merge înainte spre punctul de belvedere de la capătul peninsulei, iar cealaltă face dreapta urcă spre vârf.
Mergem înainte, spre punctul de belvedere.
Cu cât ne apropiem de capăt, poteca se îngustează, iar coborârea spre mare e tot mai abruptă. De acolo putem admira marea până departe și coasta mediteraneană spre vest. Înfășurat în nori, masivul Sierra de Bernia pare foarte misterios.
Și aici, cam ca peste tot pe traseu, ne uităm de sus la pescărușii în zbor.
Nu ne săturăm de privit, dar vrem să ajungem și pe vârf, așa că pornim înapoi pe cărare.
Pe lângă pescăruși, putem admira și mai multe feluri de flori.
De la intersecția cu drumul care duce la punctul de belvedere, traseul devine mai serios. Pietrele mari care trebuie cățărate pun uneori dificultăți, și suntem ajutați de niște lanțuri atașate.
La capătul unei urcări mai abrupte, suntem întâmpinați de un cuplu de pescăruși, care ne spun bun venit, și că nu mai e mult până pe vârf.
Înțeleg că ei sunt responsabili de această porțiune de traseu, și supraveghează zona, să se asigure că niciun om nu se accidentează pe pietre și nu se rătăcește în drum spre vârf.
Pe vârf e aglomerație. De data asta nu de pescăruși, ci de oameni. Regretăm că am făcut greșeala să venim în weekend. E a treia oară când realizăm că spaniolii chiar apreciază frumusețea țării lor, și se bucură de natură în fiecare weekend. Dar asta poate crea și un inconvenient: aglomerația.
Găsim, totuși, un loc retras, de unde putem admira în voie. Și avem ce vedea.
Spre vest, dincolo de pescărușul care stă de strajă, vedem toată coasta Mediteraneană până la Sierra Gelada. Dacă am avea vizibilitate bună, am vedea frumosul oraș Altea.
Puțin mai în interior, se văd stâncile ascuțite ale masivului Sierra de Bernia.
Pescărușii nu sunt întotdeauna pașnici. Această mamă cu pui, responsabilă de binele turiștilor și al puilor ei, apelează la amenințări și violență să îl readucă pe Fineas la traseu.
Când considerăm că am admirat destul, începem cu grijă să coborâm.
Din loc în loc pescărușii santinele își fac datoria cu conștiinciozitate.
Pe alții îi surprindem la masă, sau având alte activități.
Continuăm să coborâm cu grijă printr-un peisaj de poveste.
Încă suntem deasupra pescărușilor, iar marea, plaja, poteca pe unde am venit și așezările umane de pe coastă se văd foarte frumos.
La un moment dat ne dăm seama că am coborât destul de mult, când mai toți pescărușii sunt deasupra noastră și zboară agitați.
Totuși, între noi și mare încă este o distanță destul de mare. Și o mulțime de nuanțe de verde și alte culori.
Ajungem din nou la tunel. După ce trecem de el și coborâm puțin, facem dreapta pe o potecă, pentru a mai admira o dată marea, înainte să încheiem traseul.
Ajunși la baza stâncii, ne plimbăm puțin pe malul mării, să putem vedea de jos frumoasele locuri pe unde am urcat azi.
Apoi ne întoarcem la mașină după trei ore de drumeție și plimbare, și ne pornim bucuroși și împliniți spre casă.
Concluzii
Traseul din El Peñón de Ifach - cel mai mic parc natural din Spania - e nespus de spectaculos.
Și nu e lung. Noi am stat să savurăm priveliștile. Dar dacă te grăbești, îl parcurgi pe tot în mai puțin de două ore.
E o drumeție scurtă și frumoasă, care merită făcută.
Ai fost și tu la Peñón de Ifach? Sau în alte locuri din Comunitatea Valenciană? Ce ai mai văzut pe-aici? Ce experiențe ai trăit? Ce mâncăruri gustoase ai mâncat? Ce te-a impresionat cel mai mult?
Noi vrem să ne întoarcem cândva și căutăm idei.
Așteptăm răspunsurile voastre pe Facebook/Instagram/Twitter, în secțiunea de comentarii de mai jos, sau în mesaj privat.
Să ne auzim cu bine!