Cova Tallada (Cueva Tallada - în spaniolă, Peștera Sculptată - în română) este o peșteră aflată pe țărmul Mării Mediterane, parte a Parc Natural del Montgó. Inițial a fost sculptată de valurile mării, apoi de către localnici, care au folosit piatra pentru a construi cetățile din jur. Piatra din peșteră poate fi văzută și azi pe fațadele unor clădiri din Dénia și Xàbia, orașele vecine.

Peștera are niște dimensiuni impunătoare: înălțimi care ajung la 40m, galerii de 400m și o lățime care ajunge la 75m. O mare parte din ea e inundată de mare, formând bazine și galerii numai bune pentru kayak și snorkeling.

La Cova Tallada se poate ajunge și pe uscat, pe un traseu de drumeție care oferă priveliști spectaculoase. Rocile și plantele mediteraneene merg bine bună împreună cu albastrul hipnotizant al mării.

De ce tocmai Cova Tallada și ce căutăm noi aici?

Experiența Valenciană

Sunt primele zile de aprilie din 2021, iar noi suntem de mai bine de o lună în Gandia, un orășel din Comunitatea Valenciană, Spania.

Deși deocamdată vremea e mai capricioasă, viața pe malul Mării Mediterane e incredibil de relaxantă.

Săptămâna trecută a fost vreme bună în weekend, și am reușit să urcăm pe cel mai apropiat vârf, Mollo de la Creu. Am scris în povestea acelei drumeții mai multe despre motivul pentru care suntem aici, și despre primele impresii ale întâlnirii cu relieful mediteranean.

Ieri am fost la Valencia, și am traversat Turia Parc de la un capăt al celuilalt. Parcul e uriaș. E amenajat pe albia fluviului Turia și străbate tot orașul. Fluviul nu mai trece pe aici, ci a a fost deviat la periferie, după inundația gravă din anul 1957.

Valnecia e un oraș frumos, care merită vizitat. E cu atât mai frumos acum, când încep să se ridice restricțiile datorate covid, și e plin de viață.

Azi din nou e vreme bună, așa că ne pornim într-o drumeție, să vedem ce locuri faine se mai ascund prin Comunitatea Valenciană.

O luăm spre sud, spre orașul Denia, de unde pornește un traseu promițător spre "Peștera Sculptată", numită în limba valenciană Cova Tallada.

Detalii Tehnice

Traseul ales e dus-întors, cu o buclă de circuit la un moment dat. Acesta pornește de la marginea orașului Denia, merge pe malul Mării Mediterane până la peștera Cova Tallada, apoi urcă pe platoul învecinat, și se întoarce pe la farul Torre del Gerro, apoi revine la traseul inițial.

Parcare: Parcarea Publică Playa Les Rotes
Traseu: Parcare "Playa les Rotes" - Punct Belvedere "Las Rotas" - Peștera "Cova Tallada" - Platou - Farul "Torre del Gerro" - Punct Belvedere "Las Rotas" - Parcare "Playa les Rotes"
Marcaje: Traseu Galben
Lungime: 5 km
Dif. nivel: +/- 250m
Durată: 2h 45m
Surse apă: nu sunt
Tracking: AllTrails, Strava

Rezervările pentru vizite se pot face pe site-ul parcurilor naturale din Spania.

Traseul

După un drum relaxant de vreo 45 de minute, lăsăm mașina în parcarea publică Playa Les Rotes, unde suntem norocoși să găsim loc. Atât locurile de parcare cât și marginile drumului sunt pline de mașini. Aparent, spaniolilor nu le place să stea acasă în weekend. Dar cui i-ar plăcea să stea în casă pe vremea asta splendidă, și cu atâtea lucruri faine de văzut în zonă?

De la parcare mergem cam un kilometru pe drum, și admirăm albastrul care se vede în partea stângă, printre copaci, peste curțile oamenilor.

La un moment dat facem dreapta, conform indicatorului, mai mergem un pic și ajungem la locul unde drumul se termină și începe poteca.

Așa cum ne întâmpină rama de tablou de la intrare, ce începem să vedem e deosebit de frumos. O adevărată operă de artă.

Urcăm împreună cu poteca, dar rămânem pe malul mării. Apa din larg e uimitor de albastră, dar culoarea din apropierea malului te captivează cu totul.

Continuăm să urcăm pe potecă până la punctul de belvedere Las Rotas, de unde avem o priveliște deosebită de-a lungul falezei. Vedem marea cu nuanțele superbe de albastru, faleza înaltă și abruptă pe-alocuri, și poteca ce duce spre Cova Tallada.

De la punctul de belvedere coborâm în stânga, spre mare. E o potecă ceva mai abruptă, amenajată în scări, pe care oamenii le urcă gâfâind. Culoarea apei de lângă țărm continuă să ne atragă privirile.

Din loc în loc, poteca e puțin expusă și e amenajat un lanț pentru siguranță. Dar nu ni s-a părut deloc periculos.

Încă puțin și vedem golful vecin cu peștera. Aici valurile se sparg de mal cu sunet, și e ușor să înțelegem cum, de-a lungul timpului, marea sculptat în stâncă.

Nu știu câte grade sunt, dar e foarte cald. Ne bucurăm când putem să coborâm spre peșteră, unde e umbră și răcoare.

Ajutați de lanțuri și descățărând pe pietre alunecoase ajungem la nivelul mării.

Mai cățărăm o piatră alunecoasă, apoi intrăm în peșteră. E cu adevărat impunătoare. Iar din interior marea se vede foarte frumos.

Dacă am avea echipament de snorkeling sau un caiac, am merge să explorăm și celelalte galerii. Așa, însă, admirăm ce se poate vedea în "sala mare", admirăm marea, apoi ne pregătim să ieșim.

Revenim la traseu, de unde urmăm indicatorul spre următoarea destinație: farul Torre del Gerro.

Mai mergem puțin, iar de sus vedem doi caiaciști care se pregătesc să abordeze peștera prin apă. Culoarea mării nu încetează să ne fascineze.

Urcușul începe domol, dar devine tot mai abrupt. În unele locuri traseul e amenajat cu lanțuri ajutătoare. Marea din spatele nostru ne încurajează să facem pauze lungi și dese, să o privim. Dar cu fiecare pauză marea se vede tot mai departe, și în scurt timp ne trezim că am ajuns pe platou.

Pe platou poteca e lină și înaintăm fără dificultăți. Putem admira marea în partea dreaptă, și El Montgo - vârful de 750 m care pare gigant - în partea stângă.

Tot mergând prin vegetația mediteraneană și pământul roșiatic, ajungem la a doua destinație a zilei, farul Torre del Gerro.

Aici timpul pacă s-a oprit. Avem aceeași senzație ca pe Mollo de la Creu. E o liniște plăcută. Singurele sunete pe care le auzim sunt câte-o barcă îndepărtată sau câte un avion. Nu avem ce face decât să ne oprim și noi. Și stăm.

Spre sud-est se văd farurile de pe Cap Sant Antoni. Pe mare se văd niște urme de bărci. Sau poate sunt doar curenți. Nu contează. E foarte fain.

Spre nord vedem Denia, iar peste ea vedem marea și plaja până dincolo de Gandia, chiar până la Cullera. Se vede și grupa de munți din care face parte Mollo de la Creu. Iar mai înalt decât tot ce se vede în nord, se vede El Monduver.

La un moment dat marcăm momentul cu un selfie, apoi ne pornim pe aleea asfaltată care coboară spre punctul de pornire al traseului.

Coborâm în zig-zag vreo 300 de metri, apoi continuăm pe drumul pe care am venit, până ajungem la parcare.

Concluzii

Traseul la Cova Tallada și Torre del Gerro e un traseu scurt și relativ ușor, dar foarte spectaculos.

Culoarea mării, faleza stâncoasă, pietrele de la mal sculptate de apă, peștera Cova Tallada, și priveliștile de la Torre del Gerro ne-au impresionat și ne-au făcut să ne întoarcem acasă vrăjiți.

Dacă treci prin zonă în perioada caldă a anului, nu uita să îți iei haine de apă și un prosop.

Ai fost prin Gandia, Denia sau oriunde prin Comunitatea Valenciană? Ce ai vizitat? Ce experiențe ai trăit? Ce mâncăruri gustoase ai mâncat? Ce te-a impresionat cel mai mult?

Noi vrem să ne intoarcem cândva, și căutăm idei.

Așteptăm răspunsurile voastre pe Facebook/Instagram/Twitter, în secțiunea de comentarii de mai jos, sau în mesaj privat.

Să ne auzim cu bine!