Planul inițial, de a dormi trei nopți la Cabana Mălăiești și a explora în tihnă frumoasele văi nord-vestice ale Munților Bucegi, căzuse.

Am învățat că rezervările la Cabana Mălăiești se fac cel mai devreme luni pentru săptămâna în curs.

Noi am sunat luni, după ce ne-am băut cafeaua de dimineață, și am găsit cabana complet ocupată de oameni care făcuseră rezervarea înainte de cafea... #priorities #lessonlearned.

De bine, de rău, ne-am reorientat către muntele vecin cu Bucegii: masivul Piatra Craiului, și bine am făcut. Ne-am bucurat acolo de trei zile superbe: ziua 1, ziua 2, ziua 3!

Azi am coborât de pe munte. Suntem împliniți și fericiți după drumețiile din Crai, dar nu ne putem întoarce acasă cu dorul de Bucegi neîmplinit.

Decidem să mai rămănem două nopți în Râșnov (la Pensiunea Waldburg), pentru a dedica o zi întreagă Bucegilor. Și ce zi avea să fie!

Detalii Tehnice

Ne-am propus mai puțin, și am zis că vom evalua situația la fața locului și vom reconfigura traseul în funcție de vreme și de cum ne simțim. Rezultatul ne-a surprins și pe noi.

Din Poiana Buhacu, unde, teoretic, se termină drumul public, mergem pe cel mai scurt drum spre Cabana Mălăiești. Apoi urcăm pe Brâna Caprelor spre vârfurile Bucșoiu și Omu. De acolo continuăm peste vârful Scara, prin Turnurile Țigănești, până la refugiul Țigănești, de unde traversăm valea cu același nume, ajungând înapoi la Cabana Mălăiești. Iar de la Mălăiești coborâm, pe unde am urcat, înapoi în Poiana Buhacu.

Parcare: Poiana Buhacu, pe valea Ghimbășelului
Traseu și marcaje:
  BA*: Poiana Buhacu (880m) - Cabana Mălăiești (1720m) - Valea Mălăiești (1890m)
  TA: Valea Mălăiești (1890m) - Șaua Brâna Caprelor (2270m)
  BR: Șaua Brâna Caprelor - vf Omu (2505m) - Ref. Țigănești (2180m)
  BG: Ref. Țigănești - Cabana Mălăiești (1720m)
  BA: Cabana Mălăiești (1720m) - Poiana Buhacu (880m)
Lungime: 28km
Dif. nivel: +/- 1860
Durată*: 12h (cu tot cu pauze)

Surse apă: Izvorul Mălăiești, la începutul urcării
Tracking: Strava

*BA = Bandă Albastră, TA = Triunghi Albastru, BR = Bandă Roșie, BG = Bandă Galbenă

Drumeția

Poiana Buhacu - Valea Mălăiești

A meritat să ne trezim de vreme. E 7:15 și deja lăsăm mașinaîn urmă, în Poiana Buhacu, și pornim prin aerul proaspăt al dimineții spre Cabana Mălăiești.

La câteva minute de la start găsim primul indicator, care ne spune că sunt 2h 45m până la Mălăiești. Nu avem bagaje și ne motivează gândul la micul dejun, așa că suntem încrezători că vom ajunge ceva mai devreme.

Pentru câteva momente se întrezărește printre copaci, scăldat în soare, golul alpin stâncos și abrupt, pe unde vrem să ajungem astăzi. Încă o sursă de motivație!

La 15 minute din Poiana Buhacu lăsăm drumul și intrăm în pădure. Pentru încă 30 de minute traseul e domol și din ce în ce mai luminos.

La câteva minute după ce trecem de Izvorul Mălăiești, ajungem la intersecția cu traseul spre Cabana Diham. Abia de aici începe urcarea.

De la intersecție până la cabană sunt două cuvinte care descriu cel mai bine traseul: gâfâială și transpirație. Mai sunt momente de răgaz, mai sunt câteva priveliști, dar urcușul e susținut.

Spre mirarea tuturor, pe această porțiune ne-a ajuns din urmă un domn pe la 70 de ani, cu care abia puteam ține pasul. Urca până în golul alpin să mănânce niște afine...

Ne-am liniștit când am aflat că fusese alpinist și salvamontist. Ne-am bucurat de poveștile lui, l-am apreciat pentru condiția fizică pe care și-o menținea, și am urcat împreună cu el fără să ne dăm voie să ne plângem că e greu.

Oricum, toată oboseala e uitată când ieșim din pădure în căldarea glaciară Mălăiești, unde ne întâmpină cabana și pereții înalți ai văii.

La această oră (9:15), după două ore de urcare, partea cea mai frumoasă a peisajului este micul dejun.

Nu ne grăbim deloc. Savurăm mâncarea, și savurăm peisajul. Abia peste o oră și ceva, la 10:25, ne punem din nou în mișcare.

Peste câțiva pași ne dăm seama de un lucru: cu burta plină, la soare, e mai greu decât cu stomacul gol, la umbră.

Următoarele 30 de minute, până la următoarea terasă glaciară, sunt cele mai grele din toată ziua. Fierbințeala soarelui ne apasă la fiecare pas.

La fiecare pauză, adică destul de des, suntem încurajați de peisajul de poveste.

Brâna Caprelor

De aici ne separăm. O parte continuăm traseul pe Brâna Caprelor, o parte se vor întoarce la cabană.

Brâna Caprelor e... o brână. E bine să nu ai rău de înălțime, să nu prinzi gheață sau zăpadă, și mai ales să nu te împiedici. În rest, e superb!

Peisajul se deschide în fața și în spatele nostru. Putem vedea vârful Scara, Turnurile Țigănești, și chiar Șaua Țigănești, unde e amplasat refugiul la care ne dorim să ajungem.

După 1h 20m de distracție ieșim de pe brână și începem urcarea spre Bucșoiu.

Șaua Brâna Caprelor - vf. Bucșoiu - vf. Omu

Orizontul se tot lărgește. Acum, dincolo de Muchia Țigănești vedem chiar Piatra Craiului, de unde ne uitam ieri încoace.

Trecem de vf Bucșoiu, unde doi turiști străini ne fac poze de grup cu încadrări haioase, și continuăm spre vf. Omu, unde atmosfera e mai întunecată.

Pe vârf prindem chiar ceață de-a binelea. Suntem ok cu ceața, dar nu ne vine să credem ce mare e ceata de oameni adunați aici!

Cu greu ne găsim și noi un loc unde să luăm prânzul.

Nu înainte să pozăm indicatorul cu estimările de pe vârf:

Între timp, norii se mai împrăștie și ne permit să avem un prânz cu peisaj.

Ne permitem să pierdem o oră cu pauza de prânz și admirat.

Vf. Omu - Vf. Scara - Ref. Țigănești

La 14:40 ne punem în mișcare. Ne dăm seama că dacă menținem un ritm bun, ne încadrăm să trecem pe la refugiul Țigănești!

De aici nu mai avem urcări majore, așa că putem grăbi pasul.

Ne domolim pasul pentru ultima urcare a zilei, spre vârful Scara.

Vremea, peisajul și starea noastră, toate sunt cuprinse de o vrajă de nedescris. Nu mai simțim oboseala, ci înaintăm încârcându-ne de energie la fiecare pas.

Coborâm energizați pe lanțuri, printre Turnurile Țigănești. Când ne permitem să nu ne uităm la picioare, admirăm traseul parcurs azi:

Trecem de turnuri și de lanțuri. Traseul devine mai domol, iar noi mai plini de energie.

Nu ne simțim obosiți, dar stăm să savurăm cât mai mult din peisajul de la Țigănești.

Refugiul Țigănești - Cabana Mălăiești - Poiana Buhacu (mașină)

La un moment dat ne dăm seama că se face târziu, așa că pornim în ritm alert pe traseul marcat cu bandă galbenă, spre Cabana Mălăiești.

Destul de repede ritmul alert se transformă în fugă.

Aruncăm o privire înapoi, spre impunătorul vârf Scara și Turnurile Țigănești, apoi grăbim și mai tare pasul spre Mălăiești, de-acum cu gândul să mai prindem ceva pentru cină.

Ultima bucată de traseu înainte de Cabana Mălăiești e o coborâre care ne pune la încercare. Dar deși e abruptă, e prea scurtă pentru energia noastră.

Coborârea ne recompensează la final cu niște tufe pline de zmeură bună.

La 17:10 ajungem la cabană. Din păcate nu a rămas mâncare și pentru noi, așa că trebuie să ne mulțumim cu resturile de la prânz. Dar, hey! A rămas prăjitură!

După ce ne săturăm cât de cât cu mâncarea, și mai ales cu peisajul, la 17:45 începem să coborâm spre Poiana Buhacu, spre mașină.

Coborârea prin pădure e mai mult decât relaxantă. Continuăm într-un ritm susținut, energizați de toate trăirile de azi, și ajungem la mașină într-o oră și ceva.

Păstrăvul de la Regatul Păstrăvului

Nu se putea o concluzie mai gustoasă pentru o zi ca asta.

Concluzii

Dacă aș avea la dispoziție o singură zi de petrecut în Bucegi, aș reface acest traseu.

E spectaculos, e intens și e perfect de făcut într-o zi cu vreme bună. Sau în două, sau în trei, în funcție de nivelul de intensitate dorit.

Bine, după ce l-aș face de două-trei ori, m-aș orienta și spre celalalte văi. Am auzit că Valea Gaura e frumoasă. Poate cineva să confirme?

Ce trasee ai făcut în Bucegi? Ce altceva ne recomanzi?

Așteptăm răspunsurile tale pe Facebook/Instagram/Twitter, în secțiunea de comentarii de mai jos, sau în mesaj privat.

Să ne auzim cu bine!