Înainte de a citi această poveste, îți propunem să faci o faptă bună. Prietenii noștri de la Heart & Harvest au lansat o inițiativă prin care poți să cumperi afine și să ajuți niște oameni în același timp. Toți banii pentru afinele cumpărate prin Afine în dar vor fi donați proiectului de la Dumbrava, de care beneficiază peste 400 de bătrâni și oameni fără adăpost. Transportul nu e inclus în donație, iar afinele trebuie ridicate din Mănăștur, Cluj. Dacă dorești să cumperi dar nu reușești să mergi după ele, încearcă un Glovo sau scrie-ne și te ajutăm noi. Afinele se pot comanda până în 26 iulie, și se pot ridica în 27 și 28.

Munții Rodnei sunt cei mai înalți și mai spectaculoși munți din nordul României. Sunt ca niște Făgărași mai mici, care și-au acoperit stâncile cu pășuni alpine, dar au păstrat aspectul impunător și farmecul.

Urmează să avem un weekend relaxant cu familia la Pensiunea Magnolia din Vișeul de Sus. Dacă tot ajungem în Maramureș, ni se înfiripă ideea de a merge cu câteva zile mai devreme, să facem o drumeție și să dormim cu cortul în creasta Munților Rodnei.

Ideea le surâde și lui Călin, Adina, Fineas și Laura, așa că începem să facem planuri și căutăm un traseu potrivit.

Nu suntem pregătiți pentru urcarea (și mai ales coborârea) de pe vf. Pietrosul, vf. Ineu e prea departe pentru cât timp avem la dispoziție, așa că alegem un circuit mai ușor, cu plecare și sosire în Stațiunea Borșa:

• ziua 1: Stațiunea Borșa - Cascada Cailor
• ziua 2: Cascada Cailor - Șaua Gărgălău, Șaua Gărgălău - vf La Cepe
• ziua 3: Șaua Gărgălău - fosta cabană Puzdrele - Stațiunea Borșa

Ziua 1: Stațiunea Borșa - Cascada Cailor

Parcare: Capăt Stațiune Borșa
Traseu: Capăt Stațiune Borșa (920m) - Cascada Cailor (1300m)
Marcaje: Triunghi Roșu
Lungime: 2,5km
Dif. nivel: +380
Durată: 1h
Surse apă: la 100m de Cascada Cailor, în drum spre Telescaun
Campare: Cascada Cailor
Tracking: AllTrails

După mai bine de patru ore de condus și stat în trafic, ajungem, într-un final, în Stațiunea Borșa, în jurul orei 8 seara.

Planul era să ajungem mai devreme, fiindcă mai avem de mers până la cascadă, de găsit loc de campare și de pus corturile, și am vrea să le reușim pe toate înainte să se întunece. Dar drumurile se mai strică, podurile se mai surpă, iar noi am avut de ocolit, așa că drumul a durat cu mai mult de o oră în plus.

Ușor grăbiți, ajungem în Stațiunea Borșa și parcăm mașinile în capătul străzii Cascada. Nu e foarte mult loc de parcare, nu e amenajat, dar cum e miercuri și nu sunt alte mașini decât ale noastre, le lăsăm fără probleme pe marginea drumului.

La 20:20 suntem echipați și pornim pe traseu, urmărind triunghiul roșu.

Traseul începe domol, pe o cărare dreaptă, și continuă pe drumul forestier, pe lângă o fostă carieră. La început urcușul e ușor și putem povesti în timp ce mergem, dar, la un moment dat, urcarea se abate de la drum și devine ceva mai serioasă.

Începem să gâfâim și să transpirăm, devenim mai tăcuți, dar mergem înainte. Se simte că  e prima tură cu rucsaci grei din acest an. Am vrea să facem mai multe pauze, dar razele de soare care vin din spatele nostru sunt tot mai puține, așa că nu ne permitem să stăm prea mult.

La un moment dat urcușul devine din nou mai domol. Profităm de ocazie să ne tragem sufletul, să bem niște apă, și să privim apusul.

Acum că soarele a apus, avem toate motivele să continuăm în pas alert.

Începem să trecem prin poienițe pe care le luăm în calcul pentru a pune corturile în cazul în care nu găsim un loc bun sus, lângă cascadă. Sunt multe locuri de cort și multe vetre de foc.

Râul pe lângă care mergem e gălăgios. Tresar de câteva ori, crezând că se aude cascada, dar continuăm să mergem. Mergem cu ochii în pâmânt sau căutând locuri de cort, și dintr-o dată rămânem muți. În fața noastră e Cascada Cailor în toata frumusețea ei.

Nu avem timp să o admirăm prea mult, ci lăsăm jos rucsacii și ne împărțim: unii pornim să căutăm un loc bun de cort - pe care îl găsim puțin mai la vale, pe malul stâng al râului, într-o poiană măricică - iar Miriam cu Adina merg la izvor să umple sticlele cu apă - izvorul e cam la 100m de cascadă, pe drumul care duce spre telescaun.

Când terminăm de montat corturile e deja noapte. În loc de cină mâncăm gustările rămase de pe drum și ne pregătim de culcare. Mai apucăm să scoatem mâncarea din rucsaci, pe care o punem în pungi și o atârnăm într-un brad la o oarecare depărtare, ca să nu îl atragem la corturi pe moș Martin, în cazul în care trece prin zonă.

Ziua 2: Cascada Cailor - Șaua Gărgălău - vf. La Cepe

Traseu cu rucsaci: Cascada Cailor(1300m) - Șaua Știol(1600m) - Șaua Gărgălau(1850m)
Marcaje: triunghi roșu, bandă albastră
Lungime: 5km
Dif. nivel: ~600m
Durată: 2h 45m
Surse apă:
- la 100m de Cascada Cailor, în drum spre Telescaun
- zona Șaua Gărgălău, lângă traseul de bandă roșie
Campare: zona Șaua Gărgălău / refugiul Șaua Gărgălău
Tracking: AllTrails

Traseu fără rucsaci: Șaua Gărgălău(1850m) - vf. Gărgălău (2159m) - vf. La Cepe (2101) - Șaua Gărgălău(1850m)
Marcaje: Banda Roșie
Lungime: 7km
Dif. nivel: +420, -420

Unii au dormit mai mult, alții mai puțin, dar toți ne-am trezit cu greu când a sunat alarma. Odată ieșiți din corturi, prindem viață, luăm un mic dejun rapid, strângem corturile înrourate și ne echipăm să pornim.

La 9:20, sticlele de apă sunt pline, ne facem pozele de rigoare la cascadă și suntem gata de urcuș.

Urcarea de la Cascada Cailor spre Șaua Știol, pe triunghi roșu e cea mai abruptă urcare din traseul nostru. Pe o distanță de 600m urcăm mai mult de 200m diferență de nivel. La început urcăm peste bolovani și rădăcini uriașe, apoi prin albia unui râu, apoi prin iarbă. Urcușul e susținut și solicitant, dar mergem înainte.

În timpul urcării trecem printr-o turmă de oi, care merge și ea spre Poiana Știol. Câinii ne latră, dar, cum zicea și ciobanul, "nu face nimica".

După cincizeci de minute de urcare serioasă prin zăduf, ajungem la 10:10 în Șaua Știol, unde facem o pauză mai lungă.

În jur de 10:30 ne punem din nou în mișcare. Din Șaua Știol până în zona lacului Știol (Izvorul Bistriței) drumul e aproape neted și mai degrabă plat.

Traseul trece la o depărtare destul de mare de lac. Dacă lacul nu ar fi pe jumătate gol, și dacă nu s-ar anunța ploi după-masă, probabil am face o pauză să coborâm până la el. Dar așa îl privim de la distanță și ne continuăm urcarea.

Din zona lacului drumul nu mai e la fel de drept - ne apropiem treptat de ultimul urcuș cu rucsacii în spate și se simte. În schimb, e incredibil de frumos. Iarba are un verde puternic de vară, traseul trece printre insule de jnepeni, iar sus aproape de creastă se văd pete de rhododendron.

La ora 12 fix suntem în Șaua Gărgălău. Am făcut oră și jumătate din Șaua Știol, și două ore și patruzeci de minute de la Cascada Cailor, cu tot cu pauze. Nu e rău.

Lăsăm jos rucsacii și ne pornim să căutăm un loc de cort. Sunt multe locuri de campare aici, dar la noapte se anunță ploaie cu posibile descărcări electrice, așa că ne uităm după un loc care să nu fie expus.

O luăm spre vest, explorând zona dintre traseul marcat și creastă. Găsim câteva locuri frumoase, niște lacuri mici, și tufe ascunse de rhododendron.

În final ne punem corturile într-o mini-căldare cu o baltă și un lac mic, secat. E același loc unde am dormit și acum șase ani, când am mai trecut pe aici. E un loc frumos și retras.

Am montat corturile, am luat prânzul, e trecut de trei și ploaia nu se arată încă, așa că ne luăm pelerinele și sticlele cu apă într-un ghiozdan mic, și ne pornim spre Gărgălău.

Nu e mult de mers. Sunt aproximativ 2km și 270m diferență de nivel, dar în fața noastră Gărgălăul pare împunător.

Deși nu avem rucsaci, soarele și aerul fierbinte ne îngreunează pașii, dar în scurtă vreme ne intrăm în ritm. Spre răcoarea noastră trecem pe lângă un petec de zăpadă unde ne bulgărim și mai uităm de căldură.

De la zăpadă mai e o urcare abruptă, una domoală și ajungem pe vârf.

Încă așteptăm ploaia, dar pare că se înseninează, așa că votăm dacă să ne întoarcem sau să mergem mai departe. Decidem să continuăm pe traseul de creastă până în zona vârfului La Cepe, unde se vede o aglomerare interesantă de bolovani.

La întoarcere, în fața noastră, deasupra Munților Maramureșului se ridică un cumulonimbus uriaș, cum nu am văzut de mult. Din depărtare încep să se audă tunete, iar când ajungem înapoi pe Gărgălău vedem cum ploaia care vine dinspre Pietrosu a ajuns la vf. Puzdrele și pare să se apropie.

Am ajuns până lângă corturi uscați. Ne bucurăm că am scăpat deocamdată de ploaie și vom putea să ne pregătim cina liniștiți când, deodată, liniștea noastră e deranjată de-a binelea.

Nu e un tunet, ci e une un RO-Alert, pe telefonul Laurei. Redau ce îmi amintesc din el: "COD ROȘU! ... volum uriaș de precipitații ... furtună ... descărcări electrice ... nu ieșiți din casă  ... închideți geamurile ...".

Ce facem în situația asta? Site-urile de meteo spun, într-adevăr, că sunt șanse de ploaie la noapte, unele mai multă, altele mai puțină. Unele spun că și acum plouă cu tunete și fulgere. Totuși, cantitatea de precipitații anunțată e infimă, iar vântul e în parametri ok. Pe lângă asta, și azi după-masă se anunțau ploi, dar e seară și încă n-au venit. Nu are cum să fie așa grav, ne gândim noi.

Constatăm că avem trei opțiuni:

1. Să coborâm de pe munte. Dacă luăm în serios avertizarea de cod roșu, asta e cea mai sigură opțiune. Nu și dacă e trecut de ora șapte, și mai avem cinci ore până jos.
2. Să credem site-urile de meteo care anunță ploi puține și să dormim în corturi, conform planului. Dar cine va putea dormi liniștit în cort, după ce am primit avertizarea de cod roșu? Dacă într-adevăr vine furtuna, și noi am știut dar nu am făcut nimic? Cine își asumă responsabilitatea? Nici asta nu e o variantă bună
3. În Șaua Gărgălău este un refugiu nou. Cum ar fi să strângem corturile și să ne mutăm în el? Nu ne place ideea, dar refugiile tocmai pentru asta sunt făcute și ar fi un minim gest de precauție pe care l-am face.

Alegem varianta trei și strângem corturile in viteză maximă. Parcă auzim niște tunete, parcă începe să picure. Din moment în moment ne așteptăm să vină vijelia, așa că ne grăbim cât de tare putem, și fugim la refugiu.

Reușim până la urmă să ne învingem dezamăgirea și sentimentele amestecate, și ne delectăm cu o delicioasă mămăligă cu cârnăciori. Ca desert avem ciocolată caldă de casă și biscuiți. Le savurăm în timp ce privim apusul, pe care și vântul și ploaia s-au oprit să îl admire.

Furtuna n-a mai venit.

Ziua 3: Șaua Gărgălău - Fosta Cabană Puzdrele - Stațiunea Borșa

Traseu: Șaua Gărgălău - Fosta Cabană Puzdrele - Stațiunea Borșa
Marcaje: banda roșie, triunghi albastru, punct albastru
Lungime: 13 km
Dif. nivel: +140m / -1200m
Durată: 5h
Surse apă:
- Șaua Gărgălău
- lângă fosta cabană Puzdrele
Tracking: AllTrails

Dimineața auzim ploaia cum cade pe acoperișul refugiului. Ne imaginăm că toarnă cu găleata, și ne bucurăm că am ales să dormim aici. Dar, când ieșim afară, ploaia se dovedește a fi măruntă și rară, iar până ne-am spălat pe față s-a oprit.

Mâncăm grisul/grișul/grizul cu lapte, ne echipăm, și la ora 9 suntem gata de plecare.

Până în Șaua Galațului, vreo 30min, continuăm pe traseul de creastă, apoi facem dreapta pe traseul triunghi albastru.

Traseul până la fosta cabană Puzdrele e ușor și oferă peisaje frumoase spre Borșa, spre vârfurile din creastă și spre muchiile aferente. În plus, de data asta a fost verde și presărat cu rhododendroni.

La 10:30 (1h 30m din Șaua Gărgălău) ajungem la fosta cabană Puzdrele. La cum e traseul și cât de bine am venit, ne vedem ca și ajunși la destinație, așa că ne permitem să facem o pauză mai lungă, să ne bucurăm de peisaj.

La cabană facem dreapta, pe punctul albastru și, spre surpriza noastră, ne așteaptă o bucată de traseu greuț. Pe hartă drumul prin pădure pare să fie pe curbă de nivel, nu ne-am așteptat la urcări abrupte pe rădăcini și bolovani uriași.

După mai bine de o oră ajungem la capătul de sus al viitoarei telegondole. De aici avem cam 6km de coborâre pe drum pietruit și prăfuit, pe lângă betonierele și excavatoarele care lucrează la viitoarea pârtie, în cea mai mare parte la soare. De departe cea mai grea porțiune a traseului.

Concluzie

A fost o tură scurtă și relativ ușoară, dar cu siguranță memorabilă. E un traseu pe care eu îl recomand dacă dorești să explorezi Munții Rodnei în tihnă.

Singurele porțiuni mai dificile sunt urcarea de la Cascada Cailor spre Șaua Știol din prima zi - dar asta se poate evita dacă urci cu telescaunul pârtiei Știol -, câteva urcări abrupte prin pădure, și drumul interminabil de la final - pentru astfel de drumuri încă nu am găsit o abordare prin care să nu ajungem jos epuizați.

Dacă ai citit până aici, ești un erou. A ieșit o poveste mult mai lungă decât am planificat.

Dacă ți-a plăcut, sau dacă vezi lucruri care pot fi îmbunătățite, spune-ne și nouă. Aici în comentarii, pe facebook/instagram/twitter sau într-un mesaj privat.

Să ne auzim cu bine!