Piatra Ucigașului/Ghilcoș (1378m) oferă o priveliște spectaculoasă asupra Lacului Roșu și văii Bicazului. Lacul Roșu e cel mai mare lac de baraj natural din România, format în urma unui cutremur, în anul 1838, de un versant care s-a prăbușit.

Conform poveștilor locale, când versantul s-a surpat, acesta ar fi făcut victime. Unele legende vorbesc de niște ciobani care căutau adăpost, altele despre o fată împreună cu pețitorul ei nedorit, iar altele despre locuitorii unui sat întreg care ar fi fost acoperiți de stânci.

În urma acestor povești, localnicii au numit lacul Gyilkostó, care înseamnă Lacul Ucigaș. Iar vârful muntelui din care s-a desprins versantul a rămas cu numele Ucigașul/Gyilkos/Ghilcoș.

Recent, chiar pe marginea prăpastiei Muntelui Ucigaș a fost amplasată o cabină panoramică, din care se poate admira Lacul Roșu, valea și vârfurile din jur, în timp ce stai la adăpost.

Am mai trecut pe lângă Lacul Roșu, dar nu am explorat munții care îl înconjoară. Însă aflând despre posibilitatea de a dormi într-un refugiu cu geamuri mari, la marginea unei prăpăstii, am devenit foarte curios de peisajele din zonă. Așa că am pus la cale un traseu.

Detalii Tehnice

Traseul ales e un circuit  ușor, pe care l-am făcut în două zile.

În prima zi urcăm de la Lacul Roșu, urmând punctul albastru până în Poiana Ghilcoș, apoi punctul albastru încercuit până la punctul de belvedere Piatra Ucigașului, apoi la cabina panoramică.

În a doua zi am coborât pe triunghi roșu până la lac, completând circuitul.

Parcare: La drumul principal
Traseu:
  Ziua 1: Lacu Roșu (~1000m) - Poiana Ghilcoș (1240m) - Punct Belvedere Piatra Ucigașului (1378m) - Cabina Panoramică Ucigașul (1343m)
  Ziua 2: Cabina Panoramică Ucigașul - Biserica Sf Ioan Botezătorul - Lacu Roșu
Marcaje:
  Ziua 1: Punct albastru + Punct albastru încercuit
  Ziua 2: Triunghi Roșu
Lungime:
  Ziua 1: 3,17km
  Ziua 2: 3,9km
Dif. nivel:
  Ziua 1: +390m
  Ziua 2: -390m
Durată:
  Ziua 1: 1h 30m
  Ziua 2: 1h
Surse apă: nu sunt
Campare: Cabina Panoramică Ucigașul
Tracking: Ziua 1, Ziua 2

Din loc în loc marcajele nu sunt suficient de dese, de le-am găsit relativ rapid. A ajutat să avem o hartă cu GPS pe telefon.

Traseul

E ziua mult așteptată a drumeției. Miriam încă nu știe unde mergem. Plănuiam să fie surpriză pentru toată lumea, dar ceilalți s-au prins, după ce au aflat de locație din altă parte, și au știut că acolo trebuie să mergem.

Ne pregătim să pornim, dar foarte încet. Am învățat că dacă nu avem niciun motiv să ne grăbim, nu ne grăbim. Pornim, într-un final, cu două ore mai târziu decâ ne-am propus. Dar nu-i stres. Avem toată ziua la dispoziție să ajungem.

Ziua 1

După câteva ore bune de condus, și un langoș delicios - nu se poate să trecem prin Secuime fără să mâncăm un langoș bun - ajungem la Lacu Roșu. Găsim loc de parcare chiar pe marginea drumului principal, iar la ora 16:00 suntem echipați și pornim pe traseu.

Din parcare o luăm spre Pensiunea Hășmașul Mare, unde traseul marcat de punctul albastru intră în pădure și începe să urce spre Piatra Ucigașul.

Prin pădure urcușul nu e foarte abrupt, dar e destul cât să ne încălzim. Și avem nevoie de niște căldură. Deși teoretic e primăvară, acest weekend e unul friguros și cu vânt puternic.

În scurt timp ieșim din pădure, iar Piatra Ucigașului nu mai pare la fel de mare cum părea de jos. Într-o poieniță putem vedea chiar cabina panoramică unde vom sta la noapte.

Continuăm când prin pădure, când prin luminișuri cu iarbă uscată. Din loc în loc apar pete tot mai mari de zăpadă.

Cu cât urcăm, soarele se tot ascunde, iar peisajele sunt mai degrabă depresive. Aceste locuri nu par să fi văzut primăvară anul acesta.

Urcușul se mai domolește când ajungem în Poiana Ghilcoș. De aici putem admira din nou stâncile.

La un moment dat, traseul care duce spre punctul de belvedere de pe Piatra Ucigașului face stânga prin pădure. Aici începe distracția. Urmează cea mai abruptă porțiune a traseului.

Continuăm să urcăm pe lângă stânci, iar urcarea devine tot mai abruptă. La un moment dat ajungem să ne cățărăm. Apoi urmează o zonă mai expusă, unde suntem ajutați de un lanț.

Pe cât de abruptă e această parte de traseu, pe-atât e de scurtă. Până să ne dăm bine seama, ne trezim deasupra stâncilor, pe platou.

Aici ne întâlnim cu primii vestitori ai primăverii: o mulțime de ghiocei și brândușe.

După poiana cu flori mai trecem printr-o poiană plină cu zăpadă, apoi printr-o pădure mai rară, cu zăpadă și ghețuș pe jos.

Efortul urcării abrupte, și al mersului incomod prin zăpadă și ghețuș ne e răsplătit deplin când ajungem la punctul de belvedere Ucigașul. E 17:20. Am făcut 1h 20m până aici.

Aici bate un vânt crunt. Dar priveliștea pe care o avem e deosebită. Am găsit un binoclu cu care putem admira chiar și detalii îndepărtate.

În partea dreaptă, la câteva sute de metri distanță putem vedea cabina panoramică. E chiar la marginea prăpastiei.

Admirăm cât admirăm, apoi ne grăbim să ajungem la cabină, să putem admira fără să ne bată vântul.

Din nou trecem prin zăpadă adâncă, dar avem parte de un bonus: la orizont se vede foarte fain Ceahlăul.

După zece minute în care entuziasmul ne crește la fiecare pas, ajungem la cabina panoramică.

E de vis. Atât din exterior cât și din interior cabina panoramică e foarte faină.

Ajunși aici, nu mai avem alte planuri, decât să ne facem niște paste, un ceai și să ne bucurăm de peisaj.

Norii s-au mai împrăștiat, așa că Soarele inundă refugiul. Iar seara putem admira un apus deosebit.

Ziua 2

Noaptea a fost cam cu emoții. De câteva ori am fost treziți de vâjâitul puternic al vântului, urmat de o clătinare ușoară a refugiului, care automat ne aducea aminte că suntem pe marginea prăpastiei și ne trezea și mai tare. Dar dacă vântul din noaptea asta nu l-a mutat din loc, înseamnă că e prins bine și e stabil.

Dimineață e foarte umedă atmosfera. Avem un pic de ceață și un pic de ploaie măruntă.

După un mic dejun târziu și o cafea la moka pot, ne facem încet bagajele și ne pregătim să părăsim cabina. A fost foarte frumos. Felicitări celor care au avut inițiativa și au realizat-o!

Să nu uităm că nu e vorba de un refugiu obișnuit, ci o cabină panoramică, la care se poate sta cu rezervare, și care are niște reguli. Sperăm că va fi îngrijită de turiști, pentru a ne putea bucura cât mai mult timp de ea.

La 12:15 închidem cabina, punem cheia în cutiuța cu cifru, și începem coborârea, urmând triunghiul roșu.

Coborâm la început prin zăpadă multă. Apoi prin poieni cu pete de zăpadă. Apoi prin pădure.

La ieșirea din pădure suntem întâmpinați de niște stânci frumoase.

De aici, în câteva minute ajungem la Biserica Sf. Ioan Botezătorul, de unde continuăm pe drum până la mașină.

Coborârea a fost lejeră și a durat o oră. Am făcut 35 de minute până la schit, și încă 25 pe drum, până la parcare.

Concluzii

Circuitul Lacul Roșu - Piatra Ucigașului - Lacul Roșu e un traseu scurt și ușor - cu o singură porțiune mai abruptă, pe urcarea pe punct albastru. Se poate face lejer într-o jumătate de zi. Cu tot cu poze și pauză de masă, ar putea dura trei ore și jumătate.

Dacă aveți timp, noi zicem că merită să rămâneți peste noapte la cabina panoramică. Cu asta traseul se împarte în două drumeții foarte scurte și lejere. Pe lângă că e frumos, rămâne timp de drum, sau de vizitat alte locuri in jurul Lacului Roșu, și al Cheilor Bicazului.

Dacă ai citit până aici, sperăm că ți-a plăcut povestea. Dacă vrei să ne transmiți o părere sau o sugesie, noi suntem bucuroși să le auzim.

Ai fost în zona Lacului Roșu? Ce drumeții ai făcut? Ce ne recomanzi să mai vedem în împrejurimi?

Așteptăm răspunsurile tale pe Facebook/Instagram/Twitter, în secțiunea de comentarii, sau în mesaj privat.

Să ne auzim cu bine!