Creasta nordică a Pietrei Craiului e una din porțiunile care fac acest munte fermecător. Cine a fost pe-acolo știe că e o zonă care te cucerește.

Ca să ajungem aici, am urcat ieri de la Fântâna lui Botorog la Cabana Curmătura, și am campat în curtea cabanei.

Azi vrem să parcurgem cât mai mult din creastă, apoi să ne întoarcem la corturi.

Mergem, așadar, fără rucsacii mari, ci doar cu apă, mâncare și pelerine.

Aici e tot traseul, împărțit pe zile, cu linkuri spre poveștile celorlalte două:

1. Urcarea: Fântâna lui Botorog - Cabana Curmătura (2h).
2. Creasta nordică: Cabana Curmătura - vf. Țimbalul Mic - Cabana Curmătura (8h 30m).
3. Coborârea: Cabana Curmătura - Prăpăstiile Zărneștilor - Fântâna lui Botorog (2h).

Dar înainte de a trece la detalii și la povestea traseului, vă invităm să ascultați Imnul Pietrei Craiului. În strofa a doua sunt menționate multe din locurile pe unde vom ajunge.

Detalii Tehnice

De la Cabana Curmătura pornim pe traseul marcat cu punct roșu spre Șaua Crăpăturii, unde facem stânga spre Vârful Turnu.

Apoi continuăm pe creastă, peste vârfurile Padina Popii, Ascuțit, Țimbalul Mare, până pe vârful Țimbalul Mic.

De pe Țimbalul Mic ne întoarcem pe creastă până la Vârful Ascuțit, de unde coborâm spre Cabana Curmătura, pe traseul marcat cu triunghi albastru.

Parcare: vezi ziua 1
Traseu: Cabana Curmătura (1460m) - Șaua Crăpăturii (1620m)
   vf. Turnu (1923m) - vf Padina Popii (2018m) - vf. Ascuțit (2150m)
   vf Țimbalul Mic - vf. Ascuțit (2150m) - Cabana Curmătura (1460m)
Marcaje:
  - punct roșu: Cabana Curmătura - Vf. Țimbalul Mic - Vf. Ascuțit
  - triunghi albastru: Vf. Ascuțit - Cabana Curmătura
Lungime: ~11 km
Dif. nivel: +/- 950m
Durată*: 8h 40m (cu tot cu pauze)

Surse apă: Cabana Curmătura
Campare: Cabana Curmătura (vezi ziua 1)
Tracking: Strava

* Timpii făcuți de noi, fără rucsaci mari și pe vreme bună. Aceștia pot varia în funcție de bagaj, condiție fizică și vreme.

Traseul

A fost o noapte cu mult vânt. Deși mai mult ne-a speriat când vuia amenințător prin pădure, decât când ne mișca, ușor, cortul, a fost destul să ne tot trezească cu mici shot-uri de adrenalină.

Indiferent cât de mult am dormit, la șase și ceva ne trezim și începem pregătirea. Vremea se anunță bună în prima parte a zilei, și vrem să profităm de ea din plin.

Ne lungim cu pregătirea, fiindcă ne-a fost lene să pregătim de aseară ce punem cu noi. Acum, morocănoși, ne mai aducem aminte că trebuie să luăm cu noi ceva ce a rămas în rucsacii de la corturi, și tot facem ture.

În final, la 7:20 ne punem în mișcare și începem să urcăm spre Șaua Crăpăturii, pe traseul marcat cu punct roșu.

E o urcare numai bună pentru o trezire completă.

Dar nici nu apucăm să ne trezim prea bine, că și ajungem. La 7:45 suntem în Șaua Crăpăturii.

Mergem mai departe prin răcoarea dimineții, prin pădure și zmeuriș, încă vreo douăzeci de minute, până când începe urcarea spre vârful Turnu.

Dincolo de un vâlcel cu grohotiș începe distracția: urcare care necesită lanțuri!

Urcăm, iar în spatele nostru, vârful Piatra Mică rămâne tot mai mic.

Ultima dată când am fost pe-aici, aveam niște rucsaci mari și grei. Mare greșeală. Fără bagaj, urcarea pe lanțuri e o joacă.

Ne apropiem de vârf și urcarea se mai domolește. Ne întâmpină, în schimb mulți, mulți jnepeni.

Am ajuns pe creasta principală. Din loc în loc se deschid priveliși sprea partea cealaltă, și putem admira orașul Zărnești, iar mai departe munții din jurul Brașovului: Măgura Codlea, Postăvarul, Piatra Mică și alții.

La ora nouă fix suntem pe Vârful Turnu. E timpul pentru un mic dejun frugal, dar cu priveliște!

De aici traseul ne poartă când pe vârful crestei, când pe unul din cei doi versanți. Când prin pădure, când printre jnepeni, când pe la marginea prăpastiei.

La 9:45 suntem în Șaua Padina Popii, de unde urmează să înotăm prin jnepeniș până pe vârful cu același nume.

După Vârful Padina Popii continuăm să luăm altitudine, și lăsăm, încet, jnepenii în urmă.

Nu trebuie să mai mergem mult, și începe spectacolul de stânci.

În depărtare, creasta e învăluită în ceață, dar în jurul nostru, până spre vf. Ascuțit, aerul e limpede, iar lumina e perfectă pentru admirat.

Nu scăpăm de lanțuri. Traseul continuă să fie antrenant.

Puțin înainte de ora 11 ajungem la vf. Ascuțit. Având în vedere că ne-am trezit la ora 6, decidem că e un moment potrivit să luăm prânzul aici și acum. Dacă gustarea de mic-dejun am repezit-o, la prânz stăm să mâncăm în tihnă. Ne pornim de aici abia peste o oră.

Aici avem și un indicator. Estimările sunt făcute, probabil, pentru drumeți cu rucsaci grei.

Mergem spre Vf. La Om, și ne propunem să mergem cam 1h, apoi să ne întoarcem. Am vrea să ajungem până acolo, dar mai tare am vrea să nu ne prindă pe creastă ploaia care se anunță după-masă.

Traseul e un deliciu. Ceața și norii s-au alăturat spectacolului oferit de stânci. E fantastic.

Versantul estic e acoperit de ceață și nori. Cel vestic e păstrat cu ajutorul vântului limpede și senin.

Ca după o oră de de la Vârful Ascuțit ajungem pe Țimbalul Mic, și decidem că de aici ne vom întoarce.

Dar continuarea crestei arată așa de îmbietor!

Am mai sta, dar trebuie să pornim înapoi, așa că o luăm pe unde am venit, spre Vf. Ascuțit.

De la Vârful Ascuțit urmăm traseul marcat cu triunghi albastru, care duce spre Cabana Curmătura. Estimarea e de 2h, 2h 30m.

Inițial coborârea e frumoasă, dar în scurt timp devine abruptă, iar poteca se transformă din ce în ce mai mult într-un grohotiș. E o coborâre obositoare, dar ne motivăm cu peisajul.

După o oră lungă de coborât când pe bolovani, când pe grohotiș, ajungem în pădure. De aici traseul ne duce pe curbă de nivel, și suntem recunoscători.

Mai e doar o coborâre abruptă, scurtă, chiar înainte să ieșim în drumul ce duce la cabană. Iar de la drum în zece minute ajungem.

E ora 16:00 și suntem la Cabana Curmătura, punctul de plecare și sosire. Traseul de azi - cu pauze de masă și de admirat - a durat 8h 40m.

Dar ziua nu e gata. Ne spălăm puțin, apoi aducem buteliile și ne punem pe gătit!

Concluzii

Sunt multe căi de acces spre creasta nordică a Pietrei Craiului. De această dată am ales-o pe cea mai ușoară dintre ele: să campăm la Curmătura și să ne bucurăm de traseu fără rucsacii mari și grei, fără să fie nevoie să porționăm apa, și fără să fim cu emoții că nu găsim loc de dormit în refugii, sau loc de campat lângă acestea.

Într-o zi fără șanse de ploaie, traseul se poate prelungi, să meargă până la vf. La Om. Cu rucsaci mici ar fi vreo două, poate trei ore în plus. Dar asta rămâne pentru o dată viitoare.

Ai fost în Crai? Ce trasee ai făcut? Ce porțiune din creastă îți place cel mai mult?

Așteptăm răspunsurile tale pe Facebook/Instagram/Twitter, în secțiunea de comentarii de mai jos, sau în mesaj privat.

Să ne auzim cu bine!