Cheile Turenilor (sau Cheile Turului, sau Cheile Tureniului) sunt niște chei mai mici dar frumoase, aflate la 25km de Cluj-Napoca. Nu sunt la fel de celebre precum Cheile Turzii fiindcă nu sunt la fel de impunătoare și fiindcă până recent parcurgerea lor era foarte dificilă. Acum ele sunt un loc ideal pentru o drumeție scurtă dar antrenantă și destul de spectaculoasă.

Văzusem Cheile Turenilor de mult timp de deasupra. Am trecut pe lângă ele de o grămadă ori. Dar știam că pe jos e sălbăticie și e dificil de mers. Poteca nu era clară și trebuia să treci de câteva ori prin apa care străbate cheile, Pârâul Racilor.

În 2018, echipa Salvamont Cluj a amenajat traseul prin chei cu lanțuri și scoabe, astfel încât să poată fi parcurs fără a fi necesară trecerea prin apă, iar in 2020 au fost amenajate și traseele pe cei doi versanți ai cheilor. De atunci suntem in căutarea unei ocazii să mergem să le vedem.

Acum ceva timp niște prieteni s-au pornit pe traseu, dar au fost nevoiți să se întoarcă, fiindcă cineva din grup a pășit în apă și, cum era frig, nu au putut continua.

În această iarnă am încercat și noi să mergem dar, la fel, cineva din echipă a călcat în apă la traversarea râului, și a trebuit să ne întoarcem chiar de la primul lanț.

De data asta e vară. A plouat în ultimele zile, dar tocmai ne vizitează un val de caniculă. Temperaturile din oraș sunt de peste 30 de grade, iar aerul e tot mai insuportabil. Neavând alte planuri pentru sâmbătă dar având în minte răcoarea cheilor și dorința de a face tot traseul - început deja de două ori - ne decidem să îl încercăm din nou.

Suntem, așadar, la a treia tentativă de a străbate Cheile Turenilor. Având în vedere temperaturile, nu s-ar supăra nimeni dacă s-ar uda un pic, ca dățile trecute. Ne considerăm mai pregătiți ca până acum și, ca să fie mai provocator, avem cu noi un copil de un an și trei luni.

Detalii tehnice

Traseul ales e un circuit. Pornim din capătul satului Tureni - prin fosta carieră de piatră - pe lângă albia Pârâului Racilor care ne duce prin chei. La un moment dat, când se termină stâncile și ajungem la drumul de acces din Copăceni, urcăm pe versantul stâng și ne întoarcem în sat pe platoul de deasupra cheilor.

Parcare: În capătul satului Tureni
    - lângă Centrul de promovare și informare
    - lângă drumul de acces spre fosta carieră de piatră
Traseu: Tureni - Cheile Turenilor - versantul stâng - Tureni.
Marcaje: Triunghi/Punct Albastru (prin chei), Punct Albastru (versantul stâng).
Lungime: 5,5km
Dif. nivel: +300m
Durată: 3h 45m, cu tot cu pauze
    ~ 1h 45m prin chei
    ~ 1h 30m urcarea și întoarcerea pe versantul stâng
Surse apă: În sat
Tracking: Strava
Observații: Traseul presupune cățararea pe lanțuri și scoabe.
    Se recomandă pregătirea și o condiție fizică bună.

Traseul

Ajungem în Tureni la timp astfel încât să fim gata de pornire la 10. Sunt câteva mașini parcate, așa că ne așteptăm să întâlnim mai mulți oameni pe traseu, dar ne-am asumat asta când am ales să venim sâmbătă. Sperăm doar să nu ne încurce pe la lanțuri.

Începutul traseului nu e foarte promițător. Pornim pe un drum noroios, printr-o fostă carieră de piatră, abandonată. Acum arată decent că e iarba verde și e soare, dar azi iarnă peisajul era mai degrabă post-apocaliptic.

Trecem repede prin carieră, ținând dreapta, pe lângă râul care se aude. În capătul ei, ascunse după un dâmb, găsim niște panouri cu informații și poteca ce urmează să coboare prin chei.

Pârâul e învolburat, apa e cam tulbure de la ploile din ultimul timp, iar poteca se pierde misterios la umbra copacilor și a stâncilor.

Nu mergem mult și ajungem la prima provocare: o porțiune care trebuie traversată pe scoabe și lanțuri suspendate. Nu ne surprinde, deoarece azi iarnă am trecut de ea. Acum însă lanțul s-a desprins din perete într-un loc, și parcurgerea lui e mai dificilă pentru cei mai mici de înălțime.

Trecem toți cu bine de această porțiune, inclusiv Corneliu cu Filip în spate.

Unii am trecut mai greu, alții mai ușor, dar ne-am încălzit și suntem curioși ce ne mai așteaptă. Traseul continuă o vreme pe potecă, cu lanțuri ajutătoare ici și colo.

Dar nu ne plictisim. În curând dăm de o nouă porțiune suspendată. Și de data aceasta cei înalți sunt avantajați. La finalul ei e nevoie de un pas uriaș, care e o adevărată provocare pentru unii dintre noi. Se lasă cu picioare ude, dar e ok. E vară.

Pe lângă trasele spectaculoase, Cheile Turenilor sunt cunoscute și pentru biodiversitate, ele fiind o rezervație naturală și declarate arie protejată de interes național. În vale nu sunt așa multe, dar din loc în loc ne atrag privirile diverse flori colorate.

Înaintăm pe potecă în vuietul râului, respirând aer proaspăt, și ajungem la o nouă parte suspendată a traseului. De data asta ne acompaniază o mini cascadă.

Unii depun un efort mai mare pe lanțuri, alții mai mic, iar alții deloc :).

Traseul continuă la un nivel antrenant. Priveliștile sunt și ele sunt pe măsura efortului.

Din când în când sunt și porțiuni care nu sunt suspendate, ci au doar un lanț ajutător.

În curând ajungem la un luminiș, unde un baraj natural adună apa într-un mic lac. Trecem și peste el.

Traseul se domolește și ne întrebăm dacă mai sunt lanțuri.

Mai sunt. Dar copacii sunt tot mai rari, iar stâncile s-au depărtat, semn că ne apropiem de finalul cheilor.

La puțin timp după ce trecem de acest lanț, ne ajunge din urmă Fane. Fane ar fi vrut să vina prin chei cu noi, dar avea de făcut și o tură cu bicicleta. Așa că a pornit devreme, a pedalat vreo 90km, apoi a tras tare să ne prindă din urmă pe traseu.

Din acest loc copacii sunt chiar rari, și putem vedea stâncile deasupra cărora urmează să urcăm.

Deși nu am ajuns la intersecția unde traseul marcat face stânga, vedem o potecă, și cu ajutorul hărții decidem să urcăm pe ea.  S-ar putea să ne ducă la traseu, sau s-ar putea să ne ducă în niște locuri interesante.

Poteca s-a dovedit a fi o scurtătură care ne-a oferit niște perspective frumoase asupra cheilor. E un traseu nemarcat care duce spre niște locuri de cățărat.

E ora 11:45. Timpul de parcurgere a cheilor a fost 1h 45m, dar în realitate a zburat mult mai repede.

Începem să urcăm și, după câțiva pași, ne lovește căldura și ne aducem aminte că ne e foame, așa că ne uităm după un loc cât de cât umbros, unde să facem pauza de masă.

La 12:30 pornim din nou la drum. Ne așteaptă o urcare in soare, un pic abruptă, dar nu e lungă și e singura urcare a zilei. Găsim între timp și traseul marcat cu punct albastru.

Deasupra Cheilor Turenilor este un platou neted. Sunt pășuni și terenuri arabile ale localnicilor. Dacă nu ai ști că aici sunt niște chei, ai putea să treci liniștit pe lângă ele fără să le observi.

Odată ajunși sus, traseul aproape plat merge pe un drum înierbat. Nimic dificil. Pentru exploratorii curioși sunt, însă, poteci care se abat, și vizitează o parte din stâncile versantului stâng.

Noi am mers pe ele și am găsit o grotă, un loc de cort cu panoramă și încă câteva locuri cu priveliști frumoase asupra cheilor.

În cele din urmă părăsim cheile și intrăm pe ultima porțiune a traseului. E un drum lin printre bolovani, deasupra fostei cariere de piatră.

La 13:45 închidem circuitul ajungând din nou la mașini după o drumeție bună, vorbind despre cât de fain ar fi să avem un lac în apropiere, unde să facem o baie.

Concluzie

Traseul prin Cheile Turenilor e scurt - noi l-am făcut în mai puțin de trei ore - dar e spectaculos și antrenant.

E o variantă bună când ai la dispoziție doar o jumătate de zi sau când ai chef de o mișcare mai solicitantă, care presupune cățăratul pe lanțuri și scoabe metalice deasupra unui râu și o urcare cu priveliști memorabile.

Dacă ai citit până aici sperăm că ți-a plăcut povestea. Ca de-obicei, dacă o părere despre ea, noi suntem bucuroși să o auzim.

Ai fost și tu prin Cheile Turenilor? Ce variantă de traseu ai ales? Ce altceva ai văzut fain în zonă, și ne poți recomanda?

Așteptăm răspunsurile tale pe facebook/instagram/twitter, în secțiunea de comentarii sau în mesaj privat.

Să ne auzim cu bine!