Ascuns de civilizație, la capătul unor lungi drumuri forestiere sau trasee interminabile, Masivul Buila-Vânturarița veghează asupra dealurilor subcarpatice împădurite și asupra văii Oltului.

Creasta Buila-Vânturarița nu e mare. Nu o putem compara, de exemplu, cu Piatra Craiului - deși seamănă într-o măsură.

Dar nu e nici mică. E mai mare decât Piatra Secuiului din Trascău sau alte creste mai mici. Vârfurile sale ajung la 1848m - Buila, 1866m - Vioreanu, și 1885m - Vânturarița.

Ce o face fermecătoare, însă, nu e doar faptul că e ascunsă, sau dimensiunle ei. Ci sunt peisajele alpine deosebite pe care le oferă!

Când ajungi în Buila-Vânturarița, ai impresia că ai dat peste o comoară.

Noi suntem la Cabana Cheia de două zile. Ieri ne-am bucurat de un traseu lejer și spectaculos prin Cehile Cheii. Azi ne pregătim să abordăm creasta!

Detalii Tehnice

Traseul nostru începe cu 16km de drum forestier parcurși cu mașina, de la Cabana Cheia la Schitul Pahomie, de unde vom porni într-un circuit.

De la Schitul Pahomie urcăm urmărind punctul albastru până în Șaua Ștevioara. Din Șaua Ștevioara continuăm pe creastă, urmând banda roșie până la Curmătura Builei. Iar din Curmătura Builei coborâm pe punctul galben până la Schitul Pătrunsa, de unde ne întoarcem pe drum la Schitul Pahomie.

Harta completă a Masivului Buila Vânturarița se găsește pe site-ul parcului național.

Parcare: Puțin mai sus de Schitul Pahomie
Traseu: Schitul Pahomie (830m) - Șaua Ștevioara (1795m) - vf. Buila (1848m) - Curmătura Builei (1550m) - Schitul Pătrunsa (1020m) - Schitul Pahomie.
Durată & Marcaje:
     Pahomie - Șaua Ștevioara: 2h 30m, PA
     Șaua Ștevioara - Curmătura Builei: 1h 10m, BR
     Curmătura Builei - Schitul Pătrunsa: 1h 50m, PG
     Schitul Pătrunsa - Schitul Pahomie: 1h 30m, CR
Lungime: 14,3 km
Dif. nivel: +/- 1153
Durată totală: 7h 30m
Surse apă:
    - Schitul Pahomie
    - Schitul Pătrunsa
Campare: Cabana Cheia (am venit și ne-am întors cu mașina)
Tracking: AllTrails

Traseul

E 5:30 dimineața. Încă se simte în aer atmosfera petrecerii de aseară - pe care a întrerupt-o cabanierul la un moment dat -, păsările cântă acompaniate de sunetul râului Cheia, iar noi suntem echipați și ne urcăm în mașină să pornim spre Schitul Pahomie.

Vrem să terminăm traseul înaintea ploii care se anunță după-masă, așa că pornim devreme.

Drumul până la Pahomie e lung, iar ajunși acolo, ne vedem nevoiți să mai așteptăm un pic: avem de scos niște căpușe buclucașe. Și de luat o gustare, să nu începem urcarea pe stomacul gol.

La 8:15 ne punem în mișcare, iar după cinci minute începe urcarea prin pădure. Urcarea e serioasă și susținută: în primii patru kilometri avem de urcat 1000m diferență de nivel.

Urcăm fără probleme, iar la o oră și douăzeci de minute de la start (9:35) ajungem în poiana unde se află Stâna Ștevioara.

Aici pădurea ne dă voie să vedem vârful crestei, dar și munții și dealurile frumoase dimprejur.

De aici mai avem cam jumătate, dar în curând ieșim din pădure și priveliștile ne dau energie.

Nici priveliștea dinspre vale nu e de aruncat.

Continuăm să urcăm în timp ce se ridică și negurile. În curând recunoaștem la orizont Masivul Cozia, iar dincolo de el, încă învăluiți în Ceață, se află Făgărașii.

Continuăm să urcăm. Mai admirăm o turmă de capre negre. Mai mergem. Mai mâncăm un măr. Mai ne minunăm. Unii în loc să obosească, prind viteză.

Și uite-așa, la 10:45, după 2h 30m de la start, suntem în Șaua Ștevioara.

Aici admirăm, ne tragem sufletul câteva minute, apoi pornim spre vârf.

În câteva minute ajungem pe vf. Buila, și putem spune că urcarea zilei s-a terminat. Asta fără ca ploaia să se arate la orizont. Nu ne rămâne decât să savurăm relaxați restul traseului.

Când ne apropiem de Curmătura Builei, stâncile iau forma unor ziduri de cetate.

Coborâm printre pietre, și chiar avem impresia că am ajuns într-o cetate.

După o coborâre mai abruptă pe bolovani vedem, în sfârșit, refugiul din Curmătura Builei. Din Șaua Ștevioara până aici am făcut cam o oră.

Coborâm printre tufe dese de urzici, și găsim cu greu un loc unde să luăm prânzul, fiindcă tot terenul e marcat de oi și cai.

La 12:20 începem să coborâm pe punctul galben, fără să știm că ne așteaptă cea mai frumoasă parte a traseului.

Poteca marcată cu punct galben nu e foarte bine semnalizată când se desparte de crucea albastră. Noi am căutat-o un pic, și ne-am ghidat cu ajutorul gps-ului de pe telefon.

Urmează să trecem peste un umăr de munte, și să trecem pe versantul celălalt.

Trecem printr-o porțiune înierbată și abruptă. Nu aș vrea să vin pe aici când e iarba udă sau, și mai grav, iarna. Totuși, pe vreme bună e frumos de urcat, fiindcă traseul se deschide treptat spre valea ce curge din Curmătura Builei.

Privim din când în când înapoi, fiindcă din acest loc avem cea mai frumoasă perspectivă asupra Vârfului Tucla, Curmăturii Builei și a văii aferente. E frumoasă Buila-Vânturarița!

Continuăm minute bune prin toropeală. Traseul prin iarbă e frumos, fiindcă oferă priveliști minunate, dar soarele fierbine dinaintea ploii ne face să ne grăbim spre pădure.

În câteva minute ajungem la pădure. Acum nu mai e cald, dar ne-a rămas ritmul de coborâre. Așa că în curând ajungem la Schitul Pătrunsa, unde găsim, spre bucuria noastră, apă proaspătă și rece.

Am făcut aproape două ore de sus, din Curmătura Builei.

Conform estimării de pe stâlp, urcarea pe punct galben ar dura 2h 30m-3h.

De la Schitul Pătrunsa la Pahomie mergem mai întâi pe o potecă netedă, apoi pe drum. Deși pe indicator spune că am face 45m-1h, noi am mers la pas, cu pauze, și am ajuns la mașină după aproape 1h 30m, obosiți, dar fericiți.

Concluzii

A doua zi în Buila-Vânturarița a fost superbă. Traseul de creastă nu e dificil, și e deosebit de frumos. Recomandăm!

Ai fost în Buila-Vânturarița? Ce trasee ai făcut? Ce ne recomanzi?

Sau ai făcut drumeții în parcuri naționale mai mici, mai puțin cunoscute, și ai avut impresia că ai descoperit o comoară? Unde?

Așteptăm răspunsurile tale pe Facebook/Instagram/Twitter, în secțiunea de comentarii de mai jos, sau în mesaj privat.

Să ne auzim cu bine!